ROMANIA, MEREU TRISTA

Intre Oscarurile desantat de opulente si mica sala trista, de la noi, ca un hol in care se inghesuiau mai multi cineasti sau gura casaca...mi-am permis un moment de analiza. Si asa nu era prea mult de facut. Ma uitam in jur, incercand sa gasesc noima hainelor care de care mai nepotrivite, de la puloverele afisate de boemii culturii cinematografice, pana la salurile fara nici o legatura cu ziua, ora sau locatia evenimentului. Ici colo, cate un decolteu mai indraznet, un spate mai dezgolit, totul in micul hol al cinematografului, unde erau mai multe camere decat premiati, mai multa tristete decat la un parastas, si mai multe platitudini rostite de la microfon, decat in o mie de editoriale prost scrise. Am auzit ca am avea, aici, in Romania, un fel de premii Oscar si noi. Ca astea, impartite intre cei cativa regizori pe care am ajuns sa-i demonetizam, prin laudele care nu mai contenesc la adresa lor ( si pe care si le insusesc demiurgic, ca pe o ofranda bine meritata!!)- deci ca aceste premii distribuite ( e cel mai potrivit termen pentru ce s-a intamplat acolo) in holul cinematografului nu sunt alea cu adevarat importante...Si ma intrebam din coltul meu, in care speram sa nu fiu observata. Pai, daca tot nu sunt importante, daca si asa o sa vina Oscarul romanesc peste noi in curand - chiar ma intreb cum o sa arate??? ca un dineu cu lume proasta la Merriot sau ca un coctail cu fite, in vreo alta locatie, tot cu fite - asa, deci, daca tot sunt de rahat astea de acuma, fata de alea care...nu stiu cum or sa fie...oameni buni, atunci ce cautati, cu mic cu mare, vinerea in miezul zilei sa va impartiti premii de doi lei, intr-o atmosfera de parastas, unor fete plictisite, fie de neinsemnatatea diplomelor, fie de prea plinul spiritului lor???

Am ramas cu un gust amar si m-am bucurat ca am ajuns acolo, doar pentru a afla ca indiferent daca vin invitati de la fostul CAP al comunei, sau de la Miss Piranda, sau chiar - ca in cazul nostru - dintr-un mediu cultural, orice "manifestare" se termina la noi, in fata unei farfurii in care indesi cata mancare poate sa incapa, ferindu-te cu grija de copii in costume de haine (sic!) care se alearga printre mese precum odinioara pe holurile hotelurilor de la mare. Bine, ca nu s-a apucat nimeni sa bata mingea!

Suntem totusi atat de tristi!