Stătăul în drum

Îl cunoaştem toţi, îl întâlnim cel putin de câteva ori pe săptămână (dacă avem noroc ) şi probabil îl urâm din tot sufletul.

Stătăul în drum este o specie de vertebrata concepută ca patruped, dar rezultată cu două picioare, probabil dintr-o eroare genetică. După cum îi spune şi numele, stă în drum, oricare ar fi el acela.

Dacă circuli cu metroul îl identifici cu uşurinţă zăcând a nesimţire în mijlocul scărilor când tocmai vine trenul, sau a vagonului când vrei să cobori, sau pur şi simplu se năpusteşte peste tine înăuntru atunci când dai să ieşi.

Dacă nu-l recunoaşteţi în nici una dintre aceste ipostaze, atunci sigur l-aţi întâlnit cel puţin o singură dată, agăţat de bară, fix în dreptul coborârii, fie că e vorba de tramvai, autobuz sau orice alt mijloc de transport.

Niciodată nu are de gând să coboare la prima ( personal, îl bănuiesc că merge de la un capăt la altul cu unicul scop de a bloca uşile ) şi niciodată nu se mişcă nici un centimetru, nici chiar după eforturi susţinute de a-l îndepărta din drum. Se recunoaşte de asemenea după iritarea cu care răspunde atunci când este rugat să se mişte în dreapta sau stânga.

Alt loc în care stătăul in drum este întâlnit tot timpul, este la hipermarket. Întotdeauna în dreptul raftului de unde vrei să iei ceva şi întotdeauna, din nou, de neclintit.

Caracteristica sa principală este nemişcarea şi nesimţirea.

Din aceeaşi familie face parte mersaşul pe mijloc care întruneşte cam aceleaşi calităţi deosebit de "plăcute" şi enumerate mai sus pentru ruda sa mai puţin mobilă. Din acest punct de vedere(al mobilităţii), mersaşul pe mijloc nu stă niciodată locului, însă viteza cu care se mişcă este atât de mică, încât nu poţi şti sigur dacă îl preferi sau nu stătăului în drum.

Mersaşul pe mijloc este mult mai răspândit decât vărul său. Îl găseşti practic peste tot : pe stradă, pe holurile instituţiei unde lucrezi, la bancă unde îţi plăteşti ratele, evident la metrou şi la magazin. Aproape nu există loc unde să-l nu dai peste el.

Dacă stătăul în drum a fost conceput probabil - cred eu - ca jalon, ca sa te antrenezi la mersul pe trei cărări şi la dezvoltarea abilităţii de a nu-l călca cu căruciorul la hipermarket, mersaşul pe mijloc nu văd să aibă altă menire pe lumea asta decât să delimiteze sensurile de circulaţie ... pe trotoar (şi nu numai). Unii mergem pe o parte, alţii pe alta, iar el întotdeauna pe mijloc şi niciodată nu se grăbeşte. Fie a descoperit o nouă dimensiune a timpului, fie a câştigat la cine ştie ce loterie o grămadă de timp pe care ... îl pierde pe unde poate.

Nu se poate să nu-l ştiţi. N-o să-l descoperiţi niciodată când mergeţi cu iubitul/a la plimbare. Atunci se pierde printre oamenii care nu se grăbesc. O să-l întâlniţi însă cu siguranţă când vă grăbiţi, când vreţi să depăşiţi în pasaj la Unirii pe singura bandă de trecere liberă, sau - mă rog – care ar fi liberă, dacă nu ar fi el, mersaşul pe mijloc.

Atenţie insă, numele poate fi uneori înşelător. Nu întotdeauna merge pe mijlocul drumului, însă întotdeauna se târăşte pe mijlocul sensului tău de drum. În cazuri rare, din nefericire nu foarte rare, merge pe mijlocul drumului în sens invers decât tine, iar atunci practic coliziunea este de neevitat. De aceea recomand intotdeauna să fie ocolit, pentru că este ca şi vărul său stătăul, foarte agresiv când e scos de pe „orbita” lui ... liniară.

Totdeauna tu eşti de vină că te grăbeşti, tu eşti de vină că nu-i vezi cum stau fie încremeniţi ca statuile în calea ta, fie târându-se agale către nicăieri...

Vă jur că nu cred să fie mai mulţi stătăi în drum şi mersaşi pe mijloc ca la noi. Vara asta am bătut cu piciorul 11 oraşe din Europa şi pe multe dintre ele le-am vizitat contra cronometru, din motive de time is money, dar n-am văzut nici un exemplar.

În Bucureşti în schimb sunt peste tot.

Şi la orice oră din zi.

Cred că nu au serviciu, sau dacă au, probabil au şi un program foarte flexibil. Nu găsesc altă explicaţie pentru viermuiala continuă a oraşului ăsta. Dacă am fi la serviciu, atunci când toţi oamenii normali sunt la serviciu, atunci la miezul zilei străzile ar trebui să fie goale. Dar, nu ...

Aşa că data viitoare când ieşiţi din casă, ochii mari şi atenţie la drum ! Bucureştiul este o pepinieră de stătăi în drum şi mersaşi pe mijloc.

Dacă stau bine să mă gândesc, mulţi au şi maşini ....

Dumnezeule, ăştia sunt cei mai răi ...

Praga - chic

Pastrez o amintire extraordinara de la Praga, desi - inevitabil!- ploua cand am ajuns in oras. Dimineata, in jur de ora 10 si jumatate.


Prima impresie despre Cehia a fost destul de bâţâită, pentru ca desi au autostrade si noi nu, de la granita pana in capitala am tinut-o tot intr-o zdruncinătură.

Cine a fost pe autostrada soarelui de la noi, in prima ei parte, unde placile de beton nu sunt aduse aproape deloc la nivel, credeti-ma, n-a vazut nimc. De cand intri in Cehia si pana iesi iti bătuceşti bine popoul, mai ceva ca la vibromasaj. Concluzia : autostrazi foarte-foarte naspa.

Dupa ce ai depasit momentul si ti-ai mutat "dorsala" din autoturism, orasul nu poate decat sa te incante. Este un farmec al vechiului, care se imbina exact asa cum trebuie cu modernitatea, incat nu e greu sa te lasi vrajit.



Hotelul unde ne-am cazat nu este prea aproape de centrul orasului si n-as putea sa va dau prea multe referinte despre zona, pentru ca nu mi-am petrecut decat noaptea in hotel, restul orelor ramase din maratonul nostru praghez s-a desfasurat in "buricul targului".

Dar, atat cat am stat in hotel, la sosire, cam o jumatate de ora, pana s-a oprit ploaia si a si iesit soarele, nu pot sa va descriu cat este de ...chic. Dupa experienta daramatoare de la Viena, unde, poate va amintiti cladirea aducea a fost spital ( apropo, cred ca asta era si motivul pentru care usile camerelor erau atat de mari, ca sa poti intra cu targa prin ele..!!), am descoperit la Kavalir, un interior incantator. Cu mocheta pufoasa pe jos, cuverturi stralucind de curatenie, un aer de loc unde iti face placere sa intri si sa ramai cateva zile sa te odihnesti.


O ultima precizare referitoare la hotel. Nu cred ca este recomandat celor care calatoresc singuri, pentru ca lumina din baie este pe senzori, iar - SURPRIZA! - de la dus, senzorul nu percepe miscarea ta, asa ca ramai de mai multe ori in bezna pana apuci sa te clatesti. Musai trebuie sa ai pe cineva la care sa zbieri sa vina sa-ti aprinda lumina...



Pana in centru am ajuns cu tramvaiul. Si ca tot "taranul" roman, am stat si io cu gura cascata la ce tramvaie au aia, fata de ale noastre, aduse pe cine stie ce spaga si distruse in doi timpi si trei miscari de smecherii de periferie. Cel mai mult m-a impresionat sistemul de anuntare a statiilor. Nu trebuie sa stai atarnat pe geam si sa citesti pe placuta aia mica-mica pe care abia se zaresc literele, cam pe la ce statie esti. Sistemul praghez este electronic, cu o tabela care iti arata tot traseul tramvaiului si iti incercuieste statia la care urmeaza sa opreasca. Poti sa numeri cate statii ai si poti sta linistit ca nu ai cum sa ratezi coborarea. A fost nevoie doar sa intrebam la hotel statia unde sa coboram si sa tinem minte unde sa ne intoarcem seara.



Tramvaiul ne-a lasat chiar langa teatru. La cativa pasi de Podul Carol, de unde incepe principala artera pietonala a orasului. Ca sa ajungi la el, trebuie doar sa urmezi malul Valtavei, o splendoare la propriu. Curat, intretinut, de nota 10.



Plecand de la Podul Carol, pe micile stradute serpuite, strict pietonale (nu te claxoneaza nici un nesimtit in 4x4) esti in Orasul Vechi, unde nu poti rata Ceasul Astronomic.



Acolo gasesti in jur de oră fixa, un puhoi de turisti, care asteapta sa-i vada, pe cei 12 apostoli, care ies la ora fixa si pot fi vazuti prin usitele de lemn care se deschid in acest sens.



Daca ai noroc si prinzi momentul, poti dupa aceea sa te plimbi prin zona in liniste, sa admiri cladirile absolut superbe si - daca portofelul iti permite - sa cumperi bijuterii cu granate. Sunt absolut fabuloase si absolut la tot pasul, insa pretul este pe masura locatiei: un inel de argint - 100 de euro.

Cei care nu indraznesc o asemenea extravaganta au de ales intre o mie si una de modele de matrioska. Nu stiu cum o fi la Moscova, dar la Praga e plin de asa ceva. Multe sunt realizate cu mult bun gust si merita banii. Altele ieftine si la indemana oricui...ma rog, sunt asa cum sunt.

Impresia generala pe care o ai la Praga este ca la ei delimitarea este foarte clara: femeile fumeaza ca serpii, iar barbatii beau ca porcii. Exagerez evident, insa nu am vazut nicaieri atatea femei cu tigara aprinsa pe strada ca la Praga. Si nici atatia tipi atarnati de mesele pline cu sticle de bere. Si nu erau turisti! Nici la nemti n-am vazut atatia bautori de bere...

Ca in orice oras care se respecta, si Praga este plina de terase si de localuri unde sa-si arunce turistii banii. Mancarea nu e scumpa, insa bautura trebuie aleasa cu atentie pentru ca are preturi de la foarte mari pana la acceptabile. Spre deosebire de alte orase, chiar merita sa alegi un meniu cu pret fix, pentru ca nu risti sa te trezesti cu cine stie ce in farfurie.

Sunt multe de vazut in Praga si nu am reusit sa ajung sa le vad pe toate, pentru ca timpul nu a fost atata cat mi-as fi dorit. N-am putut insa sa ratez o oprire in Piata Wenceslas, unde in 1968 s-au "campat" tancurile sovietice. E pana la urma o parte din noi care ne trage, fara sa vrem, catre solidaritatea de odinioara impotriva invaziei, de orice natura.



Dupa amiaza am dedicat-o malului stang al Valtavei, acolo unde se gaseste Castelul Hradcany.



E de urcat pana acolo, insa merita efortul. Este impresionant totul, si mai ales Catedrala Sfantul Vitus, ale carei varfuri le zaresti pe dupa zidurile castelului.



Este o adevarata nebunie a descoperirii, si sincer regret ca am ajuns prea tarziu pentru a putea intra inauntru.



A compensat insa privelistea asupra orasului, cu lumina unui apus de vara, absolut irezistibil.




Mai trebuie spus un singur lucru despre Praga. Aveti grija unde schimbati banii. Majoritatea caselor de schimb valutar afiseaza cursul pentru sume foarte mari, iar pentru sume mai mici incaseaza un comision usturator. Cel mai bine este sa schimbati banii la hotel sau sa cautati cu atentie un "exchange" convenabil. Exista chiar in centru si chiar unele langa altele, cu/fara comision...



Pe scurt, un oras chic in care merita oricand sa te intorci, fie si pentru cateva zile...sau cateva ore.

A trecut si gaura neagra !

Ca toate vestile senzationale de la televizor, si gaura neagra a fost mai putin spectaculoasa decat au anuntat-o ziaristii. Adica nici macar nu a aparut. Adica nici macar nu era programata sa apara azi. Adica ... aproape nimeni nu a inteles ce trebuia sa se intample azi.

Asa ca pentru ca nu au inteles nimic ziaristii, dar si politicienii (pentru ca e an electoral) s-au grabit s-o dea pe intelesul tuturor. Au aparut referiri directe la sfarsitul lumii, la Nostradamus si la... banii contribuabilor.

Era greu de crezut pentru orice om normal ca ceea ce fac fizicienii si toti oamenii aia de stiinta o sa fie ceva spectaculos, asa ca un foc de artificii, sau ca un show cu prezentator hiperactiv care urla : si acum doamnelor si domnilor, prima particula a pornit.... Toata lumea asteapta cu sufletul la gura !!!...Tensiunea creste!!!...Pleaca si a doua particula!!!....Acum, o sa sa intample!!!...tobele bat ca la circ pentru un salt mortal...Ta-tam! EXTRAORDINAR, EXPLOZIA S-A PRODUS! NIMENI NU A MURIT! TOTUL A FOST UN SUCCES. Si omul pluseaza : pentru orice eventualitate, iata avem langa noi si un echipaj de la ambulanta si unul de la pompieri...

Ei bine, n-a fost asa. Oamenii de la CERN care se ocupa de experiment sunt oameni seriosi, care au muncit mult, care au calculat mult, care nu au timp de rapait de tobe si de ta-tam-uri. S-au straduit si ei cat au putut sa faca fata camerelor si reporterilor si intrebarilor stupide, insa pana la urma cred ca erau al dracului de deranjati de prezenta atator ochi asupra lor.

Cui ii place sa stea cineva peste umarul lui sa se uite, mai ales cand nu intelege nimic din ceea ce faci si sa mai si intrebe ca o musca bazaitoare : ti-a iesit? ti-a iesit?

Reporterii au fost si ei dezamagiti. In primul rand ca nu azi avea sa se intample marea explozie...apoi, pentru ca singurul lucru pe care l-au vazut a fost un punct alb pe ecran pe care savantii s-au grabit sa-l aplaude...

Nu tu gaura neagra...nu tu apocalipsa...Plicticos...Trebuie sa asteptam pana pe 21 octombrie pentru lansarea celeilalte particule...Apoi cine stie cat, pana cand se intalnesc cele doua particule si explodeaza...

In cateva zile pot sa jur ca nu se va mai vorbi nimic despre experiment. Poate pe la televiziunile de sufragerie se vor numara zilele care au mai ramas pana la sfarsitul lumii, insa mai mult de atat nu cred sa se mai intample.

Cu atat mai mult cu cat si psihopatii care prevazusera gaura neagra s-au razgandit si ne-au dat termen vreo patru ani pana o sa "ne suga tot pamantul".

Ramane problema politicienilor care trebuie sa vada ce e cu banii contribuabililor, pentru ca am auzit io cum ni se explica faptul ca banii nostri se duc in experimentul asta. Nu direct, ci pe la Comisia Europeana...cica. Adica noi dam bani la UE si UE da bani la experiment...

Hmmm, nu prea cred io ca de-aia nu am bani in buzunar, pentru ca in UE suntem de un an si ceva, iar saraci de cand ne stim. Asa ca nu cred ca e de la experiment. Io cred ca gaura neagra e undeva in buzunarele politicienilor si ne "suge" toti banii.

Acuma ca s-a mai amanat sfarsitul lumii, ma duc sa ma culc. Da' tare mi-ar placea, cand o veni gaura neagra...sa-i caute mai intai p'astia care ii tot dau cu banii nostri...N-ar fi corect ?!

Lamborghini vs galeata