Nu sunt in masura sa vorbesc despre dragoste pentru ca nu am iubit mai mult decat altii, nu sunt in masura sa vorbesc despre oameni pentru ca nu am trait mai mult decat altii.
Sunt doar o femeie care doar a trait cat o farama de lume si a iubit de la zero pana la infinit. Asa cum numai o femeie stie sa iubeasca. Sunt o femeie care a invatat sa ierte pentru ca iertarea este forma divina a iubirii. Asa cum numai o femeie poate sa ierte.
Nu e nimic pe lume mai scump decat chipul celui iubit, nu e nimic mai de pret decat cuvintele "mi-e dor de tine" si nimic pe lume nu se compara cu strangerea in brate a unui suflet geaman.
Niciodata nu iubim prea mult, niciodata nu iertam prea mult. Si cu cat daruim mai multa iubire cu atat ne e sufletul mai plin.
Daca undeva un suflet te asteapta plin de iubire, nu te urca in alt tren... E nevoie de multa forta si de multa iubire si de multa, multa iertare. Dar ce pret e prea mare pentru a fi fericit?
Stii ca e acolo, stii ca te iubeste cu tot sufletul si stii si vrei sa fie numai al tau, sa fii numai a lui. Si atunci? Ce vant rece poate sta intre voi? Ce tacere va poate desparti inimile?
Lasa-ti mana in palma lui fierbinte si recunoaste: cand te-ai mai simtit la fel?
Daca maine suna, daca maine te cauta, daca maine va veni la tine, nu inchide usa. Ar fi ca un anunt Nu deranjati cand stii ca dragostea va trece pe la tine.
Dumnezeule, cati oameni nu sunt iubiti pe lumea asta... De ce sa ne refuzam dreptul de a fi fericiti cu adevarat?
P.S Poti arunca o floare la cos?