22 January 2014

SA VA FIE RUSINE!!!



Sa va fie rusine pentru ca intrati cu bocancii in viata unor oameni obisnuiti, a caror singura vina este ca v-au iesit in cale.
Sa va fie rusine pentru ca nu mai aveti - daca ati avut vreodata - nici un fel de bun simt.
Sa va fie rusine pentru ca ati intrat cu camerele de filmare intr-un salon de spital, ca sa disecati sentimentele unui om care a trecut printr-o tragedie.
Sa va fie rusine pentru ca invocati interesul public pentru a face un material de scandal.
Sa va fie rusine pentru :

toate imaginile pe care le-ati difuzat cu oameni plangand, cu mame urland la mormantul copiilor lor, cu sotii jelindu-si barbatii...
pentru toate intrebarile : cum v-ati simtit?
pentru toate montajele chinuite pe muzica lugubra cu ochi inlacrimati si maini de batrani tremurand pe bastoane.

Sa va fie rusine pentru ca ati uitat sa fiti oameni!

02 December 2013

NEDUMERIRE...NATIONALA


De ani de zile ma tot intreb in sinea mea si nu pot pricepe nicicum cum de putem rata o ocazie cum este ziua nationala.

Sa va povestesc...

Dupa mintea mea de roman tributar consumismului si turismului urban, e bine ca avem ziua nationala la inceput de decembrie. E inceput de iarna, incepe numaratoarea inversa pana la Craciun, e o zi ofertanta.

Si cu toate astea, de ani de zile, ratam sa dam startul la sarbatori de parca am avea creier de pasla...

Explicati-mi voi, oameni buni, de ce sa nu umpli Bucurestiul si nu numai, de lumini, de 1 decembrie?
De ce sa nu deschizi targurile de Craciun de 1 decembrie?
De ce sa nu faci din ziua nationala, una de care oamenii chiar sa se bucure, nu doar sa se inghesuie la parada.

E bine si cu parada, dar ca sa fie sarbatoare trebuie ceva mai mult. E nevoie de ceva distractie, sa-i faci pe oameni sa iasa in oras pana seara...

Nu zic bine?

Si-atunci de ce mama dracului asteptam pana in 6 sa dam startul sarbatorilor ??!!

Ori suntem foarte tampiti, ori nu stiu ce sa cred...

Adica, am fost la frantuji de ziua lor nationala...care e vara, Doamne iarta-ma si e cu petrecere, cu voie buna, cu parada, dar si cu niscaiva concerte seara, cu serbari populare si cu focuri de artificii...

Scriu si eu poate ma lumineaza cineva: ma, de ce nu dam drumul la luminini si la targurile de Craciun de ziua nationala? Avem ciuda pe ea, sau ce?

09 September 2013

La multi ani, fostule campion mondial!



O amara urare pentru ego-ul din ce in ce mai strivit al unui fost mare campion, condamnat (prin propria vointa, ce-i drept) sa se zbata de trei ani de zile ( asta ar fi al patrulea) in neputinta.

Din aroganta si siguranta de odinioara pare sa nu mai fi ramas mare lucru. Nici tineretea nu-i mai e aproape. Fernando Alonso isi traieste (urat ) maturitatea la...Ferrari. Echipa de vis de odinioara care acum isi doboara unul cate unul pilotii printr-o neputinta pe care nu numai ca nu reuseste sa o indrepte, dar nici nu vrea sa o recunoasca.

Pentru Fernando Alonso este probabil un scenariu de cosmar, devenit realitate. Plecat in glorie de la Renault - tarnuit un pic la McLaren, ce-i drept - spaniolul a venit sa faca istorie la o echipa de istorie. Si risca sa devina istorie el insusi, si nu intr-un sens bun.

La 32 de ani, campionul mondial infatuat si deloc simpatic de odinioara este doar...un fost campion mondial. Se poate sa fie faptul ca i-a rapit lui Schumacher titlul in chiar anul retragerii sale o izbanda care-l bantuie? Sau e pur ghinion?

Pentru Alonso - in umila mea parere - exista o singura sansa de scapare...sa scape!
Sa scape de la Ferrari, unde spera sa fie noua legenda care sa puna in umbra tot ce realizase Schumacher si unde nu reuseste decat... probabil sa-l inteleaga pe Raikkonen - un pilot care a luptat pentru McLaren, dar nu a luptat pentru Ferrari, un pilot care "dadea totul", iar in combinezonul rosu nu a dat nimic. Raikkonen care acum s-a trezit din nou la viata si din nou vrea! Vrea sa castige!

Se intampla ceva la Ferrari si indraznesc sa spun - nu ceva bun.

Masina nu merge. Monopostul este un continuu esec de ani de zile. In loc de eforturi pentru a indrepta lucrurile - doar pretexte: pe rand au fost de vina cauciucurile, apoi concurenta neloiala, apoi tunelul aerodinamic...Acum nici macar nu mai sunt pretexte noi, asa ca le-au reluat pe cele vechi: cauciucurile, concurenta neloiala si evident - tunelul aerodinamic care nu e bun.

Pe buna dreptate, te-ntrebi: cat sa nu mearga nimic, in timp ce celorlalti le merge??!
La Ferrari insa, problemele nu se discuta. Se ascund sub pres. Toata lumea trebuie sa fie optimista, toti sa sustina neconditionat politicile si strategiile team-ului - oricat de paguboase se dovedesc, cursa dupa cursa...

E cerinta principala a liderului maximo - Montezemolo: ciocu' mic! Nu performanta, nu eforturi, nu rezultate. Ci ciocu' mic!

Asta i-a si urat de ziua lui, lui Alonso. La multi ani si ciocu mic! Suparat evident de faptul ca spaniolul reclama tot mai des problemele scuderiei.

Montezemolo vrea piloti modesti si retinuti. Vrea ca rufele murdare - cred ca sunt vreo cateva vagoane la Ferrari - sa ramana la scuderie. Si sa le spele el pe din dos pe undeva.

Nu stiu cat de loiala sau neloiala este supararea lui Alonso fata de erorile din ce in ce mai evidente ale echipei, dar stiu ca supararea lui Montezemolo pe pilotul lui numarul unu, singurul care trage la "caruta" rosie in acest moment este...deplasata.

De-asta, de ziua lui, orice adevarat fan ar trebui sa-i ureze lui Alonso o masina buna!
Si tare mi-e ca nu va fi una rosie...

La multi ani, fostule campion mondial!

13 August 2013

Sambata, pe vremea asta...

Sambata pe vremea asta era un leit-motiv. Era un fel de obsesie dulce si ametitoare care le dadea dependenta. Era visul de dincolo de realitate, doar un vis pentru ca era atat de subtire incat se putea destrama oricand.

Sambata pe vremea asta... Dupa ce toata lumea avea sa plece, dupa ce toate usile se vor inchide, dupa ce toate telefoanele vor fi aruncate si omenirea va fi incuiata pe dinafara...vor ramane doar ei, cu dragostea lor, pentru restul vietii de-atunci inainte.

Sambata pe vremea asta...

"Iti dai seama ca mai sunt doar trei zile?!"

01 August 2013

DOR DE AUTOSTRADA...


De multe ti-e dor din vacanta, dar parca nimic nu incepe sa-mi lipseasca atat de tare cat autostrazile, in ziua in care ma intorc acasa...

Bazaitul motorului monoton in turatia lui, aerul care se prelinge cu zgomot tern pe langa geam, curgerea uniforma a indicatoarelor - raststation, autogrill, uscita, landzeit, shell...

Imi lipsesc si muntii verzi si campiile geometric desenate in parcele verzi, mai verzi si foarte verzi, apele limpezi care clipesc doar o clipa in soare, in timp ce tu zbori spre destinatie, imi lipseste uimirea cu care descopar in goana cate ceva nou, un copac, o casuta, un lac cu o barcuta pe el...

Toate imi lipsesc cand ma intorc acasa, dar cel mai mult imi lipseste autostrada.

Si atunci calculez... si sa visez... 605 de kilometri pana la Nadlac... 4 ore si jumatate pe autostrada...

...pleci la 5 dimineata si ajungi la 9 si jumatate la granita. La 12 jumate ai putea fi la Budapesta, iar la 15.30 la Viena... Si visul asta se rasuceste ca un cutit in rana in timp ce dulcele localitati romanesti se latesc dinaintea masinii cu vesnicele lor placute : max. 50/ max.70, max. 30... si masina parca sasaie nemultumita, tarandu-se cuminte prin dreptul radarelor iesite la agatat.

La 5 dimineata pleci, la 9 jumatate esti la Sibiu, bei o cafea si pleci mai departe. Dai talpa pe autostrada de 30 de km si te bucuri ca ai scapat de cosmarul semafoarelor din Deva. La 15. 30 esti la Arad. Si Viena este doar la un vis distanta. Un vis cat o autostrada...

P.S. Pentru toti cei care merg cu 100 km/h (si peste ) prin localitati, va rog nu comentati pentru ca nu doresc sa intru in polemica.