Stiti vorba aia: sa nu dai afara nici un caine?
In seara asta, eu am fost cainele.
M-am dat afara si m-am tarat impotriva vointei mele pana in statia de autobuz.
In urma mea, luminile tot mai mici, inainte bezna plina de ploaie.
Umbrela s-a lasat prima pagubasa in voia vantului.
Departe in statie, peste doua secole de zbatere prin urgie,astepta si mai mult frig si mai mult vant.
Nici un caine n-ar astepta autobuzul acolo.
Dintre picaturi a rasarit un taxi.
Inauntru liniste si cald.
Daca tot eram caine, m-am cuibarit pe bancheta in tacere.
The end.