Sa mergem acasa! ... Dupa ce ajungem acasa... L-am uitat acasa...
Timp de cateva saptamani pe an, acasa este o camera de hotel, alta camera de hotel, un apartament, alt apartament...
In fiecare an, ca niste nomazi moderni incarcam portbagajul si fiecare particica libera din masina cu trolere, rucsacuri, sacose, genti, etc si ne mutam de acasa in cate o alta...acasa.
Fiecare noua usa pe care o deschidem in premiera este pasul care transforma o camera de hotel in acasa. Rutina si proastele ( sau mai rar, bunele) obieceiuri navalesc inautru si in cateva zeci de minute, minuscula aprenta personala acapareaza decorul fara viata.
Obiectele proprii incep sa se insire, hainele erup din stramtoarea bagajelor si se imprastie peste tot. Cablurile par sa-si gaseasca singure prizele... Politele se umplu de creme, baia de geluri, periute, paste...bureti...
Trei saptamani pe an suntem pribegi prin lume. Azi aici, maine la 600 de km distanta...Sau 300...Sau 450...
Peste tot e acasa. Cateva ore. Cateva zile...
E un termen pe care il aducem cu noi de la mare departare, in multele, uneori prea multele bagaje...