Am descoperit de catva timp ca oamenii tind sa vorbeasca tot mai complicat sau tot mai trivial. Demarcarea intre cocalarii de cartier, "manelarii" si restul scursurilor care se infiltreaza in vietile noastre prin televizor, prin fereastra deschisa, in principiu cam peste tot, tinde sa se faca prin limbaj din ce in ce mai sofisticat.
Cei care au citit la viata lor, care au studiat, care si-au tocit coatele pe bancile scolii, care se simt jigniti de hemoragia de cuvinte urate, ajung sa vorbeasca... din dictionar. Si nu numai ei. Aceeasi tendinta o au si semidoctii, cei care cred ca daca au citit Coelho in metrou au o cultura solida si pot emite judecati de valoare. Snobii care isi ascund mediocritatea sub discursuri goale, cu cuvinte mari care nu spun nimic. Nu stiu ce ma deranjeaza mai tare...
Am descoperit ca imi plac oamenii care vorbesc normal, oamenii care stiu sa spuna lucruri geniale cu cuvinte obisnuite... Adevarata arta este sa vorbesti ca un om normal si sa spui lucruri mari. Sunt oameni pe care ti-e drag sa-i asculti pentru ca lumina nu vine din "constructiile sintactice complicate", ci din mintea lor ascutita.
E greu sa fii adevarat in societatea de azi. Este o febra nebuna de a pune etichete, iar daca esti preocupat de etichete, atunci ai mari probleme.
Am absolvit o clasa de liceu umanista si am deprins patru limbi straine. Am citit cat am putut de mult, literatura romana si de prin alte parti. Am citit carti pe care simteam ca nu pot sa le citesc, numai pentru ca era nevoie. Am citit alte carti doar pentru ca le-am simtit si le-am "vazut". Am citit in romana, in franceza, in engleza, in italiana. Apoi am intrat la facultate si am citit iar. M-am chinuit cu latina si cu filozofia. Chiar m-am straduit sa le inteleg si pe undeva la vremea aceea chiar mi-a iesit.
Dar toate astea te invata si sa vorbesti pretios. Sa fii constient de tine, de cunostintele tale, sa folosesti termeni de specialitate, sa fii... antipatic in esenta.
Acum, dupa ani de zile, imi dau seama ca am fost mult timp "infatuat de proasta". Ii vad pe cei cu care ma asemanam si care au ramas la fel si ii vad cu ochii de azi. Asa eram si eu. Un fel de caciula goala in care se arunca biletele cu cuvinte mari,din dictionar, si care sunt scoase la minut pentru impresia artistica.
Mi-as dori din suflet sa ajung macar o data in viata "genial de simpla"....