Pentru multe rele trebuie sa-mi fac mea culpa, recunosc.
Pentru ca citesc literatura de budoar in loc sa ma afund in lecturi serioase despre dezechilibrele economice si despre globalizare.
Pentru ca ma plimb prin parc si ling (scuzati) cate o inghetata, in loc sa ma las patrunsa de linistea inaltatoare a muzeelor.
Pentru ca ma duc la cinema si plescai floricele in timp ce sorb zgomotos din Cola si ma rad (sic!) la glume proaste, in loc sa aleg filme care iti provoaca revolte intestinale si iti zgarie retina cu realitatea mizeriei umane.
Pentru ca – nu-i asa? - arta trebuie sa te atinga si sa te miste din dobitocia ta atavica.
Ori eu, ca un caine ce sunt, ma complac in nemernicia mea si nu ma las inaltata...prin arta.
Mea culpa...
Sunt un om … normal.
Si – culmea – imi place de mine asa cum sunt.
Pentru ca nu sunt snoaba.
Pentru ca nu falfai cuvinte pe care nu le inteleg...
Pentru ca nu spun “expertiza” la experienta.
Pentru ca nu ascult la maximum Concertul de Anul Nou.
Pentru ca imi place sa fac cadouri de Sf. Valentin.
Pentru multe lucruri, dar mai ales pentru ca sunt eu insami, indiferent cui ii place sau nu.
P.S.
A, si imi plac filmele lui Sergiu Nicolaescu. Na!