Am votat, deci exist!

Doamne, cat de eliberatoare este exclamatia asta. Da, am votat si deci exist. Exist ca cetatean, exist in ochii si mintea celor care mi-au spus sa merg la vot. EXIST !!!

Cu ani in urma, cand in primul an de facultate, un profesor a spus ca pentru el nu exista decat studentii care au note peste opt la materia lui, m-am amuzat. Luasem sub opt si eram mandra ca nu ma interesa daca exist sau nu pentru el.

Acum gandesc altfel. Sunt mandra pentru ca m-am dus la vot.

Sunt mandra ca am luat buletinul, am luat stampila, am intrat in cabina si am pus "votat" pe TOATE listele de candidati. Na! Na! Na! Na! Sa va saturati de votat. Si da-i si da-i!... Uf, pacat ca n-au fost asa multe, ca de-abia ce ma pornisem. Na, sta-v-ar voturile in gat! Luati de aici participare la vot!

Am iesit, am pus buletinul in urna si am plecat invingatoare.

VOTUL MEU, NU L-A FURAT NIMENI !

Blestemul alegerilor

Io incep sa cred ca e un blestem sa ne tot cheme sa votam. Pai cu cat e tara mai in rahat, cu cat lucrurile merg mai prost, cu atat sunt mai dese alegerile si mai fervente chemarile la vot.

Am ajuns sa ma sufoce campaniile electorale. Nu scapi bine de una ca incepe alta. N-ai trecut bine de promisiunile cu care te-au scuipat la generale ca vin cu alte laturi sa ti le toarne pentru europarlamentare.

Se lupta candidatii care mai de care sa ne promita marea cu sarea chiar si cand vine vorba de Parlamentul European, unde numai daca esti nebun sau prost poti sa crezi ca avem vreun cuvant de spus.

Eu una stiu ca ne-a calcat Italia in picioare si pe reprezentantii nostri nu i-am auzit. Cica ar fi zis cate ceva, dar probabil prea incet ca sa-i auzim tocmai de la Bruxelles pana aici. Sau poate, nu le-au dat microfoane si-au vorbit ca televizorul uitat deschis cand pleci de-acasa.

Ce sa-mi mai promita cineva ca sa ma convinga sa-l trimit in PE? Zau ca singurul motiv pentru care m-as duce la vot ar fi ca sa-l trimit pe X sau pe Y cat mai departe de aici... Dar ar trebui sa-i votez pe toti, si-atunci degeaba m-am dus ca cica se anuleaza...

Si stai sa vezi, ca vine in galop votul de la prezidentiale si-atunci sa te tii sange pe pereti si promisiuni in traista.

Daca n-ar fi atat de dese votarile astea, pe cuvant ca mi-as lua cate-o vacanta in Europa, numai sa scap de blestemul asta al alegerilor.

Aroma copilariei

Cat de banal trebuie sa pari cand vorbesti despre puterea parfumului, dupa ce Proust a trimis din cateva cuvinte "madlena" in literatura.

Dar nu am cum sa vorbesc despre copilarie altfel. Si nici despre carti.

Nu tin minte sa fi avut vreo aniversare fara sa primesc macar o carte. Nu tin minte sa fi venit Mos Nicolae sau Mos Craciun fara vreo carte. Emotia cu care le-am deschis pe fiecare dintre ele pentru prima oara mi-a ramas nu in minte, ci in suflet, odata cu mirosul, cu aroma paginilor, niciodata rasfoite pana atunci.

M-ar bate Dumnezeu sa fac vreun top al cartilor copilariei, pentru ca an de an, fiecare dintre ele mi-a facut sufletul mai frumos si mai bogat. De la Fratii Grimm, pana la cartile rusesti cu coperti de carton lucios, pentru care mama depunea eforturi supraomenesti ca sa le gaseasca ( in anii '80, familia mea asedia cu aceeasi fervoare librariile, ca si alimentarele cand se baga carne, sau cofetariile cand venea ciocolata).

Am avut mai multe carti decat orice copil. Dupa varsta si inclinatiile mele. Toate, toate, toate le-am citit din scoarta in scoarta si-mi sunt cea mai mare bogatie. Le am si azi pe toate, in camera mea - o bogatie mai mare decat toata bibiloteca mea cu literatura clasica.

De la prima carticica cu Pisicutul Pisicel, pana la Doctorul AuMaDoare si Zanele din Valea Cerbului. Cu parfumul lor pe care inca il mai poarta. Chiar daca, ... poate, nu stiu sigur..., doar in mintea mea, de copil de acum multi ani.

P.S
Multumesc celor care au citit in premiera acest text pe un site pe care m-am oprit cateva clipe si care l-au apreciat. Multumesc, inca o data.