Blestemul alegerilor

Io incep sa cred ca e un blestem sa ne tot cheme sa votam. Pai cu cat e tara mai in rahat, cu cat lucrurile merg mai prost, cu atat sunt mai dese alegerile si mai fervente chemarile la vot.

Am ajuns sa ma sufoce campaniile electorale. Nu scapi bine de una ca incepe alta. N-ai trecut bine de promisiunile cu care te-au scuipat la generale ca vin cu alte laturi sa ti le toarne pentru europarlamentare.

Se lupta candidatii care mai de care sa ne promita marea cu sarea chiar si cand vine vorba de Parlamentul European, unde numai daca esti nebun sau prost poti sa crezi ca avem vreun cuvant de spus.

Eu una stiu ca ne-a calcat Italia in picioare si pe reprezentantii nostri nu i-am auzit. Cica ar fi zis cate ceva, dar probabil prea incet ca sa-i auzim tocmai de la Bruxelles pana aici. Sau poate, nu le-au dat microfoane si-au vorbit ca televizorul uitat deschis cand pleci de-acasa.

Ce sa-mi mai promita cineva ca sa ma convinga sa-l trimit in PE? Zau ca singurul motiv pentru care m-as duce la vot ar fi ca sa-l trimit pe X sau pe Y cat mai departe de aici... Dar ar trebui sa-i votez pe toti, si-atunci degeaba m-am dus ca cica se anuleaza...

Si stai sa vezi, ca vine in galop votul de la prezidentiale si-atunci sa te tii sange pe pereti si promisiuni in traista.

Daca n-ar fi atat de dese votarile astea, pe cuvant ca mi-as lua cate-o vacanta in Europa, numai sa scap de blestemul asta al alegerilor.