Aroma copilariei

Cat de banal trebuie sa pari cand vorbesti despre puterea parfumului, dupa ce Proust a trimis din cateva cuvinte "madlena" in literatura.

Dar nu am cum sa vorbesc despre copilarie altfel. Si nici despre carti.

Nu tin minte sa fi avut vreo aniversare fara sa primesc macar o carte. Nu tin minte sa fi venit Mos Nicolae sau Mos Craciun fara vreo carte. Emotia cu care le-am deschis pe fiecare dintre ele pentru prima oara mi-a ramas nu in minte, ci in suflet, odata cu mirosul, cu aroma paginilor, niciodata rasfoite pana atunci.

M-ar bate Dumnezeu sa fac vreun top al cartilor copilariei, pentru ca an de an, fiecare dintre ele mi-a facut sufletul mai frumos si mai bogat. De la Fratii Grimm, pana la cartile rusesti cu coperti de carton lucios, pentru care mama depunea eforturi supraomenesti ca sa le gaseasca ( in anii '80, familia mea asedia cu aceeasi fervoare librariile, ca si alimentarele cand se baga carne, sau cofetariile cand venea ciocolata).

Am avut mai multe carti decat orice copil. Dupa varsta si inclinatiile mele. Toate, toate, toate le-am citit din scoarta in scoarta si-mi sunt cea mai mare bogatie. Le am si azi pe toate, in camera mea - o bogatie mai mare decat toata bibiloteca mea cu literatura clasica.

De la prima carticica cu Pisicutul Pisicel, pana la Doctorul AuMaDoare si Zanele din Valea Cerbului. Cu parfumul lor pe care inca il mai poarta. Chiar daca, ... poate, nu stiu sigur..., doar in mintea mea, de copil de acum multi ani.

P.S
Multumesc celor care au citit in premiera acest text pe un site pe care m-am oprit cateva clipe si care l-au apreciat. Multumesc, inca o data.