Copiii comunismului

Cred ca nu ma insel daca spun ca generatia mea, cei care ne invartim in jurul varstei de 30 de ani suntem ultimii copii ai comunismului. Cei care vin dupa noi, nu au aproape nimic in comun cu viata de atunci, cu vremurile, cu tot ce a insemnat epoca si mai ales ultimii ani ai ei, cei mai grei si mai intunecati dintre toti.

Am tot vrut sa scriu despre acest subiect inca din decembrie anul trecut, cand televiziune dupa televiziune ne-a prezentat pana la saturatie, democratia la majorat si majoratul democratiei si majoratul celor care au vazut lumina zilei in decembrie...acel decembrie.

Poate pentru multi o sa para ciudat ca eu, care atunci aveam nici 12 ani vorbesc cu atata usurinta despre acele zile, ca si cum le-as fi inteles in adevarul lor. Sa fim seriosi! In primul rand nimeni nu le-a inteles in adevarul lor...Pentru ca nu ni s-a dat voie...Apoi : teroarea ultimilor ani, teroarea securitatii si MAI ALES A TURNATORILOR o invatai inca inainte de a ajunge la gradinita.

Imi amintesc disperarea cu care eram invatata sa nu cumva sa pomenesc la scoala sau in public despre lucrurile care se discutau in casa. O disperare cu care am fost inoculata in scopul de a ma proteja de tot ceea ce insemna teroarea lipsei libertatii de expresie.

Stiu foarte bine si ce insemnau lipsurile, desi din acest punct de vedere am fost o privilegiata pentru ca ai mei s-au straduit sa nu simt aproape nimic, sa nu duc lipsa de nimic. Aspiratiile mele la varsta respectiva se reduceau la un penar chinezesc cu burete si foarte colorat si o masinuta verde, cu pedale in care puteai "sa te dai"...

Stiu cozile si stiu ca in toamna lui '89 a fost introdusa in capitala vanzarea de mezeluri "pe buletin". Va mai amintiti??? A fost un moment de sarbatoare cand am iesit cu mama la Gostat sa luam 400 de grame de sunca!!! (cat de putina mi se parea la vremea aceea...)

In 21 decembrie am inteles cu mintea mea de 11 ani si ceva ca aveam sa traim vremuri mari. Vremuri care aveau sa ne schimbe complet viata. Pe 22 bunicul a venit si ne-a anuntat ca a cazut Ceausescu. Am chiuit de bucurie. Mama a venit mai devreme de la serviciu si am iesit pe strazi, unde camioane pline de oameni faceau semnul victoriei. In 22 decembrie ii povesteam in soapta mamei ce vazusem la televizor. Ca Ceausescu plecase, ca venisera niste oameni la televiziune...Si atunci mama mi-a spus: VORBESTE TARE, MAMA, CA ACUM E LIBERTATE !

N-am sa uit toata viata prima mea clipa de libertate.

Acum ma uit cu tristete la cei care si-au sarbatorit majoratul odata cu revolutia, sau cu democratia, luati-o cum vreti. Si ma intreb fara sa vreau : ce s-a schimbat cu adevarat de atunci?

Turnatorii sunt si acum printre noi. La magazin iau sunca ( 100-200 gr) nu cu buletinul, ci cu cardul, cu bruma de bani de pe card. Plecarea peste granite...strang ban pe ban un an intreg ca sa pot iesi din tara, acolo unde ma asteapta o lume satula de romani...

In ultimii ani am observat ca una dintre cele mai mari crime ale comunismului este considerat "decretul". Nu i-am auzit pe italieni sa condamne in documentare si filme premiate la Cannes interdictia de a divorta, impusa pana in plina epoca moderna de biserica. Nu aud pe nimeni sa infiereze lipsa de educatie sexuala care le face pe fetitele de 14 ani sa inceapa lungul drum al zecilor de avorturi care se termina cu mutilarea pe viata.

Am avut o colega care in clasa a XII-a, in urma unui al doilea sau al treilea avort, a ramas "stearpa". Nu va mai avea niciodata copii. SI sa nu uitam : generatia mea mai poarta inca un sambure de comunism, fie si in subconstient.

Libertatea mea a inceput si s-a terminat in decembrie '89. De atunci, cenzura a fost schimbata cu alta cenzura, securitatea cu alta securitate, turnatorii...ei au ramas aceeasi.

Imi veti spune : dar scrii pe un blog, deci ai libertate de exprimare! Am o stire pentru voi: este 10 la suta din ceea ce as vrea sa spun. Pe vremuri, o cunostinta a ajuns la securitate dupa ce a spus un banc cu "tovarasul" in casa unor prieteni. Nu stiu ce au ajuns prietenii ei, nu stiu ce s-a intamplat nici cu ea. Dar lumea nu s-a schimbat chiar atat de mult.

Doar generatia de 18 ani, filozofeaza cu tricourile cu decoteu generos si pantalonii cu turul la genunchi despre necesitatea revoltei din decembrie, in contextul transformarilor geopolitice de la sfarsitul anilor 90. Mie una mi-e sila. Si i-as ruga sa lase oamenii aceia care au murit sa se odihneasca in cartile de istorie si in mintea celor care am trait acele clipe si care le vom duce cu noi in mormant.

Poate gresesc, dar eu consider ca NOI suntem copiii revolutiei. Suntem ultimii soimi ai patriei, ultimii pionieri. Suntem cei care nu am apucat sa fim utecisti, dar nu am scapat de esenta comunismului.

Sa nu ne amagim. Dictatura nu s-a sfarsit odata cu secolul trecut. Ceausescu a fost mai mult decat o persoana. Comunismul a fost mai mult decat o doctrina. Setea de putere si de monopol asupra ei a bantuit istoria pe tot parcursul ei.

Ochii in patru! Sa nu uitam nici o usa deschisa !

Inapoi din vacanta

E mult spus vacanta, insa sarbatorile sunt intotdeauna percepute ca un fel de vacanta, desi exista si nefericiti ca mine care, vrand-nevrand trebuie sa se duca la serviciu, indiferent ca e Craciun, An Nou, Pasti...etc. Dar vacanta in capul meu este oricum, desi e al naibii de greu sa te trezesti dimineata sa te tarasti la birou in loc sa zaci plin de sarmale si carnati...

Oricum, asa atipica a fost totusi o vacanta. Care s-a terminat.

A fost o vacanta cu ninsoare ( URAAAAA!!!!), cu troiene( BLEAH !!), cu eterna nesimtire a edililor. A fost o vacanta cu multa mancare( oooofff, kilogramele mele), cu stiri la televizor despre romani care se bulucesc sa petreaca peste hotare, pe multi euro si care se isterizeaza in aeroporturi plini de puradei de sub un an. Cu un accident stupid pe Otopeni ( un avion s-a ciocnit cu o masina!!!), cu magazine ramase goale dupa isteria cumparaturilor dinainte de Craciun...

O vacanta cu multi brazi abandonati in piete dupa ce nimeni nu i-a cumparat la preturile exorbitante cu care erau vanduti... Destul de trist...

Am ramas insa datoare anului 2007, cu un post despre vizita mea in Capitala Culturala Europeana...Sibiu. Chiar daca am ajuns in ultimele zile in care-si traia gloria acestui titlu, nu pot spune ca nu s-a simtit aerul acela pe care il gasesti de obicei cand ajungi prima oara intr-un loc, care te impresioneaza in mod placut.

E un aer de Occident la Sibiu. In Piata Mare, in Piata Mica, in felul in care se reflecta lumina pe chipurile turistilor. E un aer de curatenie, de civilizatie... "Lipscanii" lor nu este imputit, casele nu sunt gata sa cada, nu vezi gunoaie la tot pasul. Cu asta si-a castigat probabil titlul de Capitala Culturala Europeana.

Dincolo de zona turistica, unde-ti ia ochii stralucirea special fabricata pentru turism, Sibiul e un oras normal, un oras romanesc. Plin de romani. Nu vreau sa-i supar pe sibieni, dar si ei sunt la fel de saraci si de tristi ca si noi. Si ei sunt la fel de romani care oricare din tara asta.

Si la ei turistul este un dobitoc pe seama caruia faci bani. Si la ei turismul se face cum o da Dumnezeu. Daca ai patru pereti, un acoperis si o saltea se cheama ca ai pensiune. Iar daca mai prinzi si un an ca 2007, atunci poti sa-i ceri o caruta de bani boului de turist, pentru ca stii ca trebuie sa o plateasca: altfel sta in strada. Si in strada banuiesc ca se aplica alte reguli: adica te salta politia, ca strici bunatate de imagine culturala europeana.

Agroturismul despre care vedem frumoase reportaje la televizor este ca peste tot. In lipsa de drumuri asfaltate, iti tarasti masina pe burta prin noroaie de jumatate de metru. Curtile sunt ferite de ochii lumii de garduri inalte, dupa care se afla alt strat de noroi, oratanii, caini puricosi...

Nu vreau sa continuu. As vrea doar sa stiu : acum ca Sibiul nu mai e Capitala Europeana ce vor face proprietarii de pensiuni? Vor cauta sa iasa din noroi, sau romanii stau oriunde si pe multi bani?

Sa nu fiu prost inteleasa. Sibiul e un oras frumos. Ca un fel de Mona Lisa. Sincer : nu prea te impinge curiozitatea sa tragi cu ochiul sa vezi daca are ... lenjeria intima curata. Sa ne rezumam doar la prima vedere...