De multe ti-e dor din vacanta, dar parca nimic nu incepe sa-mi lipseasca atat de tare cat autostrazile, in ziua in care ma intorc acasa...
Bazaitul motorului monoton in turatia lui, aerul care se prelinge cu zgomot tern pe langa geam, curgerea uniforma a indicatoarelor - raststation, autogrill, uscita, landzeit, shell...
Imi lipsesc si muntii verzi si campiile geometric desenate in parcele verzi, mai verzi si foarte verzi, apele limpezi care clipesc doar o clipa in soare, in timp ce tu zbori spre destinatie, imi lipseste uimirea cu care descopar in goana cate ceva nou, un copac, o casuta, un lac cu o barcuta pe el...
Toate imi lipsesc cand ma intorc acasa, dar cel mai mult imi lipseste autostrada.
Si atunci calculez... si sa visez... 605 de kilometri pana la Nadlac... 4 ore si jumatate pe autostrada...
...pleci la 5 dimineata si ajungi la 9 si jumatate la granita. La 12 jumate ai putea fi la Budapesta, iar la 15.30 la Viena... Si visul asta se rasuceste ca un cutit in rana in timp ce dulcele localitati romanesti se latesc dinaintea masinii cu vesnicele lor placute : max. 50/ max.70, max. 30... si masina parca sasaie nemultumita, tarandu-se cuminte prin dreptul radarelor iesite la agatat.
La 5 dimineata pleci, la 9 jumatate esti la Sibiu, bei o cafea si pleci mai departe. Dai talpa pe autostrada de 30 de km si te bucuri ca ai scapat de cosmarul semafoarelor din Deva. La 15. 30 esti la Arad. Si Viena este doar la un vis distanta. Un vis cat o autostrada...
P.S. Pentru toti cei care merg cu 100 km/h (si peste ) prin localitati, va rog nu comentati pentru ca nu doresc sa intru in polemica.
No comments:
Post a Comment