Prima impresie despre Cehia a fost destul de bâţâită, pentru ca desi au autostrade si noi nu, de la granita pana in capitala am tinut-o tot intr-o zdruncinătură.
Cine a fost pe autostrada soarelui de la noi, in prima ei parte, unde placile de beton nu sunt aduse aproape deloc la nivel, credeti-ma, n-a vazut nimc. De cand intri in Cehia si pana iesi iti bătuceşti bine popoul, mai ceva ca la vibromasaj. Concluzia : autostrazi foarte-foarte naspa.
Dupa ce ai depasit momentul si ti-ai mutat "dorsala" din autoturism, orasul nu poate decat sa te incante. Este un farmec al vechiului, care se imbina exact asa cum trebuie cu modernitatea, incat nu e greu sa te lasi vrajit.
Hotelul unde ne-am cazat nu este prea aproape de centrul orasului si n-as putea sa va dau prea multe referinte despre zona, pentru ca nu mi-am petrecut decat noaptea in hotel, restul orelor ramase din maratonul nostru praghez s-a desfasurat in "buricul targului".
Dar, atat cat am stat in hotel, la sosire, cam o jumatate de ora, pana s-a oprit ploaia si a si iesit soarele, nu pot sa va descriu cat este de ...chic. Dupa experienta daramatoare de la Viena, unde, poate va amintiti cladirea aducea a fost spital ( apropo, cred ca asta era si motivul pentru care usile camerelor erau atat de mari, ca sa poti intra cu targa prin ele..!!), am descoperit la Kavalir, un interior incantator. Cu mocheta pufoasa pe jos, cuverturi stralucind de curatenie, un aer de loc unde iti face placere sa intri si sa ramai cateva zile sa te odihnesti.
O ultima precizare referitoare la hotel. Nu cred ca este recomandat celor care calatoresc singuri, pentru ca lumina din baie este pe senzori, iar - SURPRIZA! - de la dus, senzorul nu percepe miscarea ta, asa ca ramai de mai multe ori in bezna pana apuci sa te clatesti. Musai trebuie sa ai pe cineva la care sa zbieri sa vina sa-ti aprinda lumina...
Pana in centru am ajuns cu tramvaiul. Si ca tot "taranul" roman, am stat si io cu gura cascata la ce tramvaie au aia, fata de ale noastre, aduse pe cine stie ce spaga si distruse in doi timpi si trei miscari de smecherii de periferie. Cel mai mult m-a impresionat sistemul de anuntare a statiilor. Nu trebuie sa stai atarnat pe geam si sa citesti pe placuta aia mica-mica pe care abia se zaresc literele, cam pe la ce statie esti. Sistemul praghez este electronic, cu o tabela care iti arata tot traseul tramvaiului si iti incercuieste statia la care urmeaza sa opreasca. Poti sa numeri cate statii ai si poti sta linistit ca nu ai cum sa ratezi coborarea. A fost nevoie doar sa intrebam la hotel statia unde sa coboram si sa tinem minte unde sa ne intoarcem seara.
Tramvaiul ne-a lasat chiar langa teatru. La cativa pasi de Podul Carol, de unde incepe principala artera pietonala a orasului. Ca sa ajungi la el, trebuie doar sa urmezi malul Valtavei, o splendoare la propriu. Curat, intretinut, de nota 10.
Plecand de la Podul Carol, pe micile stradute serpuite, strict pietonale (nu te claxoneaza nici un nesimtit in 4x4) esti in Orasul Vechi, unde nu poti rata Ceasul Astronomic.
Acolo gasesti in jur de oră fixa, un puhoi de turisti, care asteapta sa-i vada, pe cei 12 apostoli, care ies la ora fixa si pot fi vazuti prin usitele de lemn care se deschid in acest sens.
Daca ai noroc si prinzi momentul, poti dupa aceea sa te plimbi prin zona in liniste, sa admiri cladirile absolut superbe si - daca portofelul iti permite - sa cumperi bijuterii cu granate. Sunt absolut fabuloase si absolut la tot pasul, insa pretul este pe masura locatiei: un inel de argint - 100 de euro.
Cei care nu indraznesc o asemenea extravaganta au de ales intre o mie si una de modele de matrioska. Nu stiu cum o fi la Moscova, dar la Praga e plin de asa ceva. Multe sunt realizate cu mult bun gust si merita banii. Altele ieftine si la indemana oricui...ma rog, sunt asa cum sunt.
Impresia generala pe care o ai la Praga este ca la ei delimitarea este foarte clara: femeile fumeaza ca serpii, iar barbatii beau ca porcii. Exagerez evident, insa nu am vazut nicaieri atatea femei cu tigara aprinsa pe strada ca la Praga. Si nici atatia tipi atarnati de mesele pline cu sticle de bere. Si nu erau turisti! Nici la nemti n-am vazut atatia bautori de bere...
Ca in orice oras care se respecta, si Praga este plina de terase si de localuri unde sa-si arunce turistii banii. Mancarea nu e scumpa, insa bautura trebuie aleasa cu atentie pentru ca are preturi de la foarte mari pana la acceptabile. Spre deosebire de alte orase, chiar merita sa alegi un meniu cu pret fix, pentru ca nu risti sa te trezesti cu cine stie ce in farfurie.
Sunt multe de vazut in Praga si nu am reusit sa ajung sa le vad pe toate, pentru ca timpul nu a fost atata cat mi-as fi dorit. N-am putut insa sa ratez o oprire in Piata Wenceslas, unde in 1968 s-au "campat" tancurile sovietice. E pana la urma o parte din noi care ne trage, fara sa vrem, catre solidaritatea de odinioara impotriva invaziei, de orice natura.
Dupa amiaza am dedicat-o malului stang al Valtavei, acolo unde se gaseste Castelul Hradcany.
E de urcat pana acolo, insa merita efortul. Este impresionant totul, si mai ales Catedrala Sfantul Vitus, ale carei varfuri le zaresti pe dupa zidurile castelului.
Este o adevarata nebunie a descoperirii, si sincer regret ca am ajuns prea tarziu pentru a putea intra inauntru.
A compensat insa privelistea asupra orasului, cu lumina unui apus de vara, absolut irezistibil.
Mai trebuie spus un singur lucru despre Praga. Aveti grija unde schimbati banii. Majoritatea caselor de schimb valutar afiseaza cursul pentru sume foarte mari, iar pentru sume mai mici incaseaza un comision usturator. Cel mai bine este sa schimbati banii la hotel sau sa cautati cu atentie un "exchange" convenabil. Exista chiar in centru si chiar unele langa altele, cu/fara comision...
Pe scurt, un oras chic in care merita oricand sa te intorci, fie si pentru cateva zile...sau cateva ore.
No comments:
Post a Comment