O Sala a Palatului plina aplaudand minute in sir cinci tenori italieni, la un spectoacol numit Noaptea Italiana.
Ce lectie mai frumoasa puteam sa-i invatam decat ca nu le-am scris cu spray lozinci xenofobe pe fata, ca nu i-am huiduit, ca nu le-am spart masinile, ca nu i-am facut in nici un fel.
Doar i-am aplaudat, pentru un spectacol de clasa, pentru talentul lor si pentru ca timp de doua ore au facut ceea ce stiau ei mai bine : au cantat si au facut-o cum nu se poate mai bine.
In acele clipe nu eram nici tigani, nici cersetori, nu eram nici asasini si nici mailaţi...
Si pentru ca spre suprinderea lor poate, nu eram niste monstri, i-am aplaudat din toata inima. Pentru ca noi nu purtăm pica, si pentru ca pentru multi, cei mai multi dintre noi, povestile horror din presa italiana raman departe...
Le-am dat deci o lectie, italienilor, care nu stiu sa faca diferente si ne catalogheaza pe toti la morman.
Dincolo insa de sala unde au rasunat vocile tenorilor, am ramas tot romani pana in esenta noastra.
MAI PRECIS :
- am stat la o coada interminabila la garderoba la venire si la iesire, pentru ca nu erau decat DOUA garderobiere.
- am bajbait inca vreo zece minute pe holuri si scari pentru ca nu exista NICI O plasatoare.
- N-am gasit nici un program, asa ca cine n-a fost foarte meloman si cunoscator n-a stiut ce-a ascultat. Si nici cum ii chema pe tenori, si nici cine era dirijorul...cam nimic.
HUO DIN INIMA PENTRU ORGANIZATORI pe masura numelui pe care si l-au ales : Asociatia Dracula. Sa va fie rusine !!!
3 comments:
draga darla, cred ca ai spus exact ce fiecare dintre noi simte... din pacate, niste nenorociti au facut tot posibilul sa ne pateze numele in lume, si au reusit. nu-i acuz numai pe ei, ii acuz si pe cei care stigmatizeaza un intreg popor pentru pacatele catorva oameni... doar ca noi suntem deschisi si primitori, si stim sa iertam si sa iubim.. cred ca asta ne caracterizeaza pe noi, pe romani: iertarea. iertam ca o mare actrita a noastra a fost atacata in miezul noptii de carabinieri, iertam ca ai nostrii au fost atacati fara mila de ialieni, iertam ca mlti au fugit de la locurile lor de munca si din casele lor, de frica italienilor, si s-au intors aici unde probabil nu mai au nimic... astia suntem noi: adevarati crestini. si ii aplaudam, ii apreciem pentru valoarea lor, asa cum si noi ar trebui sa fim apreciati.felicitari!!! mi-a placut.
E, cred ca acum n-o sa fiu foarte pe placul tau, insa cei care citesc constant acest blog stiu ca parerea mea e undeva la mijloc, intre patriotismul care se bate "cu caramida in piept" si delatorii care se dau europeni inainte de a fi romani cu adevarat. Am scris de fiecare data ceea ce am simtit si ieri am simtit ca am dat o lectie. Pe de alta parte, da-mi voie sa nu cred in "sarmanii oameni" care pleaca din Italia pentru ca sunt goniti. Si asta pentru ca NU CRED SI NIMIC NU MA VA CONVINGE ca un OM ADEVARAT pleaca peste hotare cu bocceluta in spate, din cauza mizeriei, in schimb nu-l deranjeaza sa lase aici unul sau mai multi copii care nu au nici o alta vina decat aceea ca ei, parintii nu stiu ce sunt nici METODELE DE CONTRACEPTIE si nici ceea ce inseamna sa fii cu adevarat mama si tata.
nu pot sa te contrazic. asta asa e. cunosc o gramada de copii ramasi singuri, pentru ca parintii au plecat. dar nu sunt de acird nici cu faptul ca toti suntem bagati in aceeasi oala, pentru ca toate padurile au lemne uscate... dar sunt si multi romani in italia care fac treaba buna. acum a uitat toata lumea de cei doi romani care au salvat cateva vieti atunci, in incendiul de la metrou... nu mai stiu, parca in roma. despre asta vorbesc, intelegi? sa nu aruncam cu pietre intr-un intreg popor...
Post a Comment