EURO-AMAGIREA

Daca ar fi sa raman in sfera strict fotbalistica in care s-a cantonat toata lumea, de nu mai poti sa bei un suc fara fotbal, sa-ti zugravesti casa sau sa vorbesti la telefon, as spune ca si febra fotbalului e tot o amagire ca sa mai scapam de micile noastre vieti. Vine campionatul, vin Jocurile Olimpice...tot timpul vine ceva...tot timpul asteptam ceva...Cred ca din cauza asta si pare ianuarie o luna atat de lunga...Pentru ca nu vine nimic.

Cel mai bine e cand vine vacanta. O astepti cu cateva luni inainte, faci planuri, adormi cu gandul la plaja cu palmieri sau la locuri necunoscute gata sa fie descoperite. E bine cand vine vacanta. Dar pana si vacanta e o amagire. Pana la urma ne petrecem mai mult timp pregatindu-ne de vacanta, decat dureaza vacanta in sine.

E si obositor sa tot te gandesti la vacanta. Parca nu mai ai chef de nimic, parca toate te trag in concediu...si pana la urma in viata noastra cel mai putin este vacanta. Sau Euro, sau jocuri olimpice.

Dar cum imi place mie sa spun...daca n-ai ce astepta, la ce bun sa mai astepti...

Euro-amagirea e si ea din aceeasi serie, asa ca pana la finala mai e putin, dupa care se pun tricourile la pastrare inca doi ani pana la mondiale. Steguletele le-am pus bine de mai demult, dar ce sa-i faci, cand e sa nu fie, nu e. Lasa ca la Mondiale o sa fie altfel...Si uite asa, colegii mei s-au apucat deja sa caute bilete la meciurile de calificare la Mondiale...Pentru ca trebuie sa asteptam ceva, nu?