EMIGRAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE

N-am cum sa nu ma intorc la povestea asta cu datul fuga pe afara sa ne capatuim, cu orice pret, pe orice salariu mizerabil, in baraci in care si porcii s-ar simti incomod sau in palate in care ni se permite sa stergem praful...cu grija sa nu murdarim ceva cu balcanismul pe care-l purtam ca pe o plaga....

Cu pretul parintilor fericiti ca-si pot carpi batranetea cu pomana strainilor pe care copii o trimit acasa, cu pretul odraslelor care-si traiesc copilaria cu promisiunea unei agoniseli cand s-or face mari, cu pretul umilintei crancene pe care o suportam in numele banilor.

De-asta nu pot si nu cred in lacrimile romanilor de afara. Nu cred in barbiile care incep sa tremure in fata camerelor de luat vederi, in timp ce buzele pocesc limba romana cu accentele limbii de balta, invatata pe la periferiile oraselor unde isi gasesc loc.

Imi amintesc isteria generata de faptul ca la un moment dat guvernul a decis sa nu-i mai lase sa plece inapoi pe cei care al caror timp de sedere in strainatate expirase de mult. Am privit uluita revolta ca nu se mai pot intoarce in tara de unde ar fi fost azvarliti ca ultimii oameni, daca cineva ar fi ajuns la ei sa le verifice pasapoartele...Mare nebunie...Sa-i lasam pe romani sa umple lumea cu rusinea dosului descoperit cu care au plecat de acasa, sa-i lasam sa stea acolo, pana cand umplu aia trenurile cu ei si ni-i trimit acasa....

Asta a fost insa de mult, cand nu eram si noi europeni. Dar eu altceva vroiam sa spun : in acele zile, o femeie la granita urla cat o tineau rarunchii : noi abiamo...ăăăă ...avem...ăsta...come si dice...no so...permisso di soggiorno...suntem acolo de sase mese....CE???? In sase luni ai uitat sa vorbesti romaneste...?!! In sase luni ai stat numai cu straini de nu mai stii cum se zice la...grebla...Gretos !!! De o mie de ori, gretos!

De-asta nu ma impresioneaza dorul de casa, de-asta nu mai cred in nimic ce are legatura cu Romania si cu oamenii de aici. De-asta mi-e din ce in ce mai greu sa-i recunosc pe cei care chiar au un rost pe alte meleaguri si care s-ar intoarce, si pentru care dorul de casa nu e o forma indecenta de a se baga in seama. De-asta mi-e greu sa-i deosebesc de cei care DOAR isi muta inutilitatea si foamea de bani peste granita.