Nu stiu daca am devenit eu mai intransigenta in ultimul timp sau lumea din jurul meu se schimba pe zi ce trece, dar parca tot mai multa lume una zice si alta face. Sau una zice si alta zice... Te cam apuca confuzia, nu-i asa?
Si daca in politica ne-am obisnuit deja cu uite demisia, nu e demisia, cu guvernul azi e prost si maine bun, cu inaltul principiu sa lingi unde ai scuipat, mania inconsecventei loveste din ce in ce mai multa lume si mai multe domenii.
N-a trecut bine anul de cand Raduleasca a plecat din tara cu toata scarba de care era in stare si ne-a scuipat in ochi de idioti ce suntem si nu stim sa o apreciem, ca s-a si intors ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
De fapt asta este marea mea uimire. Inocenta cu care oamenii proclama ceva ce au condamnat, cu care ii iubesc pe cei care tocmai ii urau, faptul ca nici macar nu clipesc atunci cand le aduci aminte ca gandeau exact pe dos...
Si ajung in sfarsit la marea mea dezamagire. Poate ca nu e chiar o ranzgandeala, dar este ceva ce nu credeam sa se intample.
Se intoarce Schumacher in Formula 1. Chiar si cei care nu sunt fani ai acestui sport stiu despre ce vorbesc. Schumacher nu e unul care sa treaca fara sa lase urme... Este de sapte ori campion mondial. Este cineva. Si s-a retras in hohotele de plans ale fanilor, lumea l-a aratat cu degetul pe Montezemolo ( seful de la Ferrari care sunt convinsa ca a avut ultimul cuvant in a-l scoate din joc pe Michael), multi au suferit si s-au intrebat cum va arata lumea de acum inainte, lumea de dupa Schumacher.
Ei, pana aici toate bune. Dar acum omul se intoarce. Si spun omul, pentru ca despre om este vorba si despre slabiciunile inerente speciei noastre. Ce alt motiv sa aiba un om care a demonstrat tot ce era de demonstrat, care a devenit legenda, cand inca este in viata, care a fost si este pentru multi un idol?
De ce se intoarce? Nu stiu sa-mi raspund. Nu stiu de ce se intoarce la Mercedes ( in afara de faptul ca acolo este prietenul Brown, in timp ce la Ferrari este dusmanul Montezemolo). Nu stiu de ce ar vrea dupa trei ani sa mai concureze cu cei tineri si dornici de victorie. De ce nu ramane asa cum il stie lumea, in combinezonul rosu, regele de pe pista?
E o dilema pe care doar timpul o va rezolva. Poate ca nu e o decizie proasta si poate ca nu o sa ajunga pe prima pagina a ziarelor ca pilotul care nu a stiut sa se retraga in glorie, poate ca nu va avea parte de o masina proasta si de o noua umilire in fata lui Alonso... Poate ca nu...
Si pentru ca vreau sa fiu sincera pana la capat, razgandirea face parte din mine la fel ca din fiecare dintre noi. E o a doua natura pana la urma. Asa ca daca acum trei ani am plans si eu ca multi altii cand s-a retras Schumacher, si daca l-am urat cu toata fiinta mea pe "plodul rasfatat al lui Briatore" si gestul lui victorios, azi gandesc altfel.
Pentru ca sunt fan Ferrari si pentru ca echipa merita si un pilot bun dupa toate cate i s-au intamplat. Azi sunt sunt fan Massa, poate voi fi fan Alonso si cred ca SCHUMACHER A FOST CEL MAI BUN. PANA AZI!
No comments:
Post a Comment