Acum aproxiativ un an, in fata cladirii unde lucrez a aparut o catelusa. Pe langa ceilalti doi - trei caini care-si faceau veacul pe acolo, de dragul unui blid de mancare. Era inca pui dupa spusele cunoscatorilor si mai mult ca sigur fusese crescuta intr-o casa, nu se nascuse pe strazi. Si asta pentru ca in timp ce ceilalti caini hapaiau cam tot ce li se dadea, asta mica prefera mancarea gatita. Ori crescuse intr-o casa, ori o hranisera niste oameni cu mancare din asta de-a noastra. Nu stiu, cert este ca fiind pui era extrem de "independenta", sa-i spun asa. Nu prea venea cand o chemai, ii placea sa se joace cu mancarea si mai ales latra la toata lumea care trecea, antrenandu-i evident si pe ceilalti caini.
Am uitat sa spun ca suntem o institutie plina de iubitori de animale. Nu, nu ma numar printre ei. Nu consider ca trebuie sa ma pup in bot cu un animal sau sa dorm in acelasi pat cu el ca sa fiu un om mai bun. Si da, mi-am dorit tot timpul un caine, pentru ca nu am avut frati si mi-ar fi fost o buna companie. Dar nu am avut cand eram mica, iar acum nu ar putea sa tin in apartament o valiza de par... Sa ma scuze toti proprietarii de caini. Daca as avea insa o casa mare, o curte, probabil ca mi-as lua un caine. Poate doi... Nu stiu, nu voi fi probabil niciodata pusa in aceasta situatie...
Dar sa revin. Cateaua asta mica era preferata colegilor mei. Oricat le-am spus sa nu o invete sa intre inauntru sau sa se tolaneasca pe scari. Pana la urma suntem o institutie publica si nu cred ca sunt multi oameni extaziati sa faca slalom printre caini ca sa intre... Nu m-a ascultat nimeni. Cateaua era "a lor" si nu cumva sa ne atingem careva de ea. DAR NIMENI NU A LUAT-O ACASA! NIMENI. Desi era un pui si desi era un caine frumos. Imi pare rau ca nu am nici o folografie cu ea. Dar chiar era un caine frumos si promitea sa se faca unul si mai frumos.
Intr-o zi, cateaua nu a mai aparut. Prea putini au fost cei care s-au ingrijorat. Multi au crezut ca a plecat cum a venit. Dar nu era asa. Catelusa noastra zacea aproape moarta, la mica distanta de intrarea unde era "favorita tuturor". Cineva, nu stim cine, o lovise. Nu cunosc toate amanuntele, insa stiu cu siguranta ca animalul ala a zacut o zi intreaga, fara ca cineva sa se intereseze de el. De-abia pe seara s-a gasit cineva sa o ia cu masina sa o duca la un doctor. Avea hemoragie interna si nu au mai putut sa-i faca nimic. Au adus-o inapoi si au asteptat sa moara. Apoi au ingropat-o.
Mai, iubitorilor de animale. Asta e soarta cainilor fara stapan. Batuti, calcati de masina, otraviti, muscati de altii, cu rani si mizerie pe ei...cersind un blid de mancare.
Bine ca puteti dormi linistiti noaptea.
P.S Iar pentru cei care sustin ca euthanasierea cainilor este o crima, imi pare rau sa spun, dar nici gaina din curte, nici porcul din cotet, nici vaca de la abator nu au nici o vina. Nu musca, nu fac rau nimanui si nici nu ne pasa. Pentru ca animalele alea trebuie sa moara pentru friptura din blidul nostru. Halal morala, ce sa zic. Ca stevia si spanacul nu sunt bune, nu ?
No comments:
Post a Comment