ERICH

L-am cunoscut pe Erich Maria Remarque prin intermediul unei carti de istorie din Franta, in care, spre deosebire de manualele noastre obositoare si dureros de prost scrise, erau tot felul de trimiteri la literatura vremii, la personalitatile din epoca si la marturiile lor. Recunosc ca m-a fascinat de la inceput numele cel putin neobisnuit…cel putin pentru mine, care asociez numele de Maria, cu femeia prin excelenta. Ma rog, destul de lumeasca prima abordare…

Asa am auzit prima data de … « All quiet on Western Front », tradus in romana, « Pe frontul de vest, nimic nou ».

Pana l-am citit prima data, au trecut ani buni, pentru ca nu mi-a fost la indemana nici una dintre cartile lui. Iar prima, intamplator sau nu, a fost chiar : « Pe frontul de vest, nimic nou »

Nu cred ca este o carte usoara, nu cred ca este o carte pe care sa o citesti cu cafeaua intr-o mana si cu o briosa calda in alta. Si asta pentru ca ti s-ar raci cafeaua si ti s-ar slei briosa. Nu mi-a fost usor sa o citesc, mi s-a parut cruda pe alocuri, mi s-a parut ca a ridicat un val de pe povestile de razboi, asa cum ne-am obisnuit sa le transformam in …povesti pana la urma. Nu, Remarque nu te lasa sa tarasti realitatea in …fictiune, oricata fictiune s-ar ascunde in spatele cartilor lui.

A doua carte, recunosc, nu am terminat-o nici pana azi : « Gam ».

Din nefericire, a fost un moment nepotrivit, cel in care m-am apucat sa o citesc, drept pentru care, semnul de carte a ramas intepenit, dupa cateva pagini. E drept, e cu totul altceva decat prima. Asa ca … imi promit ca ma voi intoarce cat de curand la ea.

Si in sfarsit ajung la povestea mea… La « Arcul de Triumf »

E o carte care merita citita, o carte despre viata, despre razboi, din spatele lui, despre oameni care sunt soldati, departe de transee, departe de arme, dar sunt soldati…Si totusi, raman oameni, sentimentele, viata, moartea… Sunt o mie de lucruri pe care as vrea sa le spun despre « Arcul de Triumf », dar mi-e teama ca nu voi reusi sa spun ce e mai bun despre el… Nu am pretentii ca fac critica literara, nu am pretentii de expert in astfel de scrieri. Stiu doar ca am citit, am citit chiar mult si mai stiu ca asta este romanul pe care nu mi-as fi iertat niciodata daca l-as fi ratat. Inutil sa va spun ca l-am gasit aruncat pe un raft intr-un anticariat…

Daca vreti sa evadati din existenta prea sufocanta, daca v-ati plicitisit de toate care se repeta cu frecventa de ceas cu cuc, daca banalitatea va inghite zi dupa zi, Arcul de Triumf este solutia.

O spun eu, poate ma insel, dar e bine din cand in cand, sa luam distanta, sa privim viata si din alt punct de vedere decat cel de dupa monitorul care "sucks our brain".

(Preluat de pe vechiul meu...asa zis blog. I'm trying to transfer them all)