Casnicia - la timpul prezent

Atat de stupida mi se pare lumea in care traim, incat ma mir uneori, cat de puternici suntem unii in bunul nostru simt, ca sa supravietuim in aceasta jungla impanzita de prostie.

E o lume plina de complexe, plina de obsesii materiale, plina de o lipsa acuta de valori, in care ca sa fii tu insuti trebuie sa dai o lupta continua, in care pentru ca sa-ti salvezi linistea trebuie sa porti un intreg razboi.

Si unde se rasfrange mai bine toata aceasta nebunie, decat acasa, intre patru pereti, unde te aduni cu tine si cu gandurile toate si cu omul cu care iti imparti bune si rele?

Cum ar fi sa-i ceri lui Ahile in fata Troiei sa-si ia ragaz de-o mangaiere si de un cuvant tandru? Cum ar fi sa-i ceri Ioanei D'Arc sa-si odihneasca sabia pentru o sarutare si o cina romantica?

Cam asa este si lumea noastra. De la lipsa banilor, pana la lipsa timpului, toate joaca impotriva relatiilor fie ca sunt amoroase sau de amicitie doar.

In acest context, se incadreaza cu mai mare naturalete o aventura extraconjugala - acolo unde este cazul - decat o casnicie fericita. Pentru ca in viteza cu care ne "petrecem" prin viata, un sarut furat, o cuplare pe fuga, un mail vinovat se completeaza de minune cu zilele de liniste, cand telefonul amuteste, cu vacantele pierdute printre proiecte la serviciu...

E greu sa ai o viata normala intr-o lume cu fundul in sus. E greu sa ai o casnicie normala, cand toate sunt impotriva ta. Este aproape o lupta pe viata si pe moarte. Pentru ca o casnicie are nevoie de foc continuu, are nevoie de cale libera pana in panzele albe; o casnicie se sufoca in sedinte tarzii, in programe prelungite, in somnul agitat dupa o zi de cosmar, in clipele furate pentru a fi "noi".

Peste toate astea ramane iubirea. Oricat v-ar sterpezi gandurile aceasta expresie, este singurul raspuns la toate cate ne chinuie. Iubirea e cea care poate trece peste toate, care poate vindeca, care poate izbavi.

Raspunsul la disperare este o dragoste adevarata. Asa ca norocosi sunt cei care departe de urletul lumii dezlantuite, isi odihnesc visele pe o singura perna, alaturi de alte vise...gemene lor.