TRECUTELE IUBIRI

"Ea care m-asepta plangand/Cand eu uitam sa vin/ Ma privea acum ca pe-un strain"

De cate ori nu ne-am gandit ca asa ceva este aproape imposibil, ca o data ce te-a strabatut fiorul dragostei si ai iubit cu toata fiinta ta, este imposibil sa ti se stearga din minte totul si sa o iei de la capat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Si iarasi, probabil de tot atatea ori, ne-am dat seama ca astfel de lucruri chiar se intampla. Ca la un moment dat se sterge totul cu buretele si singurele zvacniri care mai raman in urma unor trecute iubiri sunt amintiri ale senzatiilor incercate.

Cica prima iubire nu se uita niciodata. De fapt, nici o iubire - daca a fost iubire - nu se uita niciodata. Sentimentele raman atat de profund gravate in memorie, incat de cate ori cineva sau ceva te-arunca inapoi in timp, nu ai cum sa nu-ti simti inima strangandu-se. N-ai cum sa nu-ti amintesti cu drag de emotia momentului cand ti-a spus ca te iubeste. N-ai cum sa uiti plansul din noapte, cand totul s-a terminat. N-ai cum sa stergi de tot din minte tradarile si pasiunea, cuvintele frumoase si gesturile nepotrivite. N-ai cum sa uiti primul sarut ( o, cate prime saruturi exista intr-o viata!!!), ultima privire, strangerile de maini...

Oamenii in schimb se uita. Chipurile se sterg.

Astazi il vad si nu e.

Cam asa e cu fiecare iubire trecuta. Se trezeste in noi tineretea care a iubit cu toata puterea. Timpul insa ne schimba si n-am mai putea iubi la fel, n-am mai putea iubi aceiasi oameni...care devin straini.

Toata nostalgia pe care o simtim cand suntem pusi fata in fata cu o iubire de-odinioara este dorul de noi, de alte vremuri, de sufletul care se putea aprinde pana la cenusa, de mintea care putea sta treaza pana in zori, de simturile care ne sufocau ratiunea.

El/Ea nu mai reprezinta insa nimic.

Si totusi, pentru bucata aceea de tinerete pe care o ducem intruna cu noi, de fapt, pentru fiecare bucatica de tinerete pe care o avem povara, toate iubirile exista si mor doar o data cu noi. Adolescentul ingropat in responsabilitatile de azi, inca mai plange, inca mai arde, inca mai traieste la intensitate maxima. De-asta strainul sau straina de pe strada, care se intoarce pentru o clipa in viata noastra, in trecere, trezeste in bucata noastra de tinerete atata iubire.

A se ingropa de fiecare data la loc, sub mormanul de griji si a se trece mai departe! Strainii raman straini. Doar in inima noastra ei sunt de fapt iubiri...trecute.