Romania celorlalti

Luni de zile am scris despre "Romania oricui". Nu credeam sa ajung sa scriu despre Romania celorlalti. A oricui altcineva decat mine.

Pentru ca am incetat sa mai cred in aceasta tara. Asa, pur si simplu. Cum se decide cineva sa se lase de fumat. Isi aprinde o ultima tigara, o savureza cu placerea condamnatului la moarte, apoi o stinge calm si decide ca este ultima.

Cam asa am facut si eu. Doar ca increderea mea in aceasta tara si in oamenii ei nu mai era de mult un viciu placut, ci mai mult o cursa contra curentului.

Romania mea nu mai exista. A inceput sa se estompeze, incet-incet in fiecare zi pana cand a venit si momentul cand nu am mai recunoscut-o. Nu o mai vreau asa cum este. Si nu vad de ce m-ar putea acuza cineva. Ca nu mai lupt? Ca nu mai sper? Ca as pleaca si maine fara sa ma uit inapoi, daca nu as purta "tara" acestei tari?

Tara asta al carei nume a fost tarat in noroi, care a fost batjocorit si amestecat cu numele unei etnii cu care nu are nici o radacina in comun, tara asta de care am fost invatati sa ne fie rusine, nu mai are nimic comun cu Romania de acum 91 de ani.

M-am intrebat odata : daca mi s-ar da posibilitatea sa ma intorc in timp o singura zi, unde as alege sa ma duc? Si mi-am spus in naivitatea mea romantica : la Alba Iulia, la Marea Unire. Sa vad cu ochii mei dimineata aceea mohorata si miile de oameni care se adunau de pe dealuri...

Dar cum as putea sa o fac? Cum as putea sa nu le spun ca totul a fost degeaba. Ca in mai putin de un secol, Europa ne va privi cu mila, cu ura, cu dispret, dar niciodata ca pe o mare natiune?

Cum as putea sa nu le spun ca unirea este privita azi ca o gluma proasta? Ca in mai putin de un secol am ajuns sa nu ne mai pese?

Cum ar putea sa nu ma dezguste istoria pe care o traiesc?

Mi se cere votul, dar sunt scuipata in obraz. Mi se cere sa ma exprim democratic, dar sunt insultata in inteligenta mea...

Am sa-i las pe altii sa decida. Pe ceilalti, cu Romania lor cu tot!

Sa le fie rusine pentru toti cei care nu vor merge duminica la vot. Pentru toti cei pe care, in decembrie 2009, i-au facut sa nu mai creada in democratie.

Romania asta nu mai e a mea!